Fata de la Cozia

Fata de la Cozia

După Mircea-Vodă au rămas mai mulți fii și nepoți de frați. Între aceștia au izbucnit certe pentru domnie, fiecare voind să ajungă domn.

Aflând turcii despre aceste neînțelegeri, intrau cu armata în Țara Românească, pustiind-o. Până să se strângă românii, turcii prădau în dragă voie.

În vreme de primejdie mare, se găseau chiar și femei care porneau la luptă contra năvălitorilor. O astfel de luptătoare a fost în timpul acestor războaie și „Fata de la Cozia“.

Era o fată orfană, din munții Coziei. Când auzi că turcii au intrat în țară și pradă și robesc, s-a îmbrăcat în haine ostășești, a luat o suliță, sabia, arcul și tolba cu săgețile și, fără să știe cineva, a plecat și ea la război. În lupta care s-a încins cu turcii, a dovedit o vitejie ca și cel mai viteaz soldat român.

Pe atunci era obiceiul ca pe cei mai viteji domnul țării să-i dăruiască cu câte o moșie și să-i facă boieri, dacă erau țărani. Tot așa a vrut să facă și cu „Fata de la Cozia“. Ea și spuse atunci că nu e bărbat, ci fată.

Toți rămaseră uimiți, când aflară că o fată a putut să fie atât de vitează. Iar domnul a zis:

— Și dacă ești fată, tot îți dau o moșie care să-ți fie zestre când te vei mărita.

Iar întorcându-se către cei din jurul lui, îi întrebă:

— Care vreți să luați de soție pe această fată vitează?

Mai mulți fii de boier se îmbiară, chiar și fiul cel mai tânăr al domnului. Fata îl alese pe acesta, pentru că îl văzuse și pe el luptând cu mare vitejie.

Acest articol a fost publicat în Legende istorice și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.