Floriile

Floriile

Sărbătoarea din duminica ce precede Paştele, dedicată zeităţii romane a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, este numită de români Floriile.

Importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui numit Dezlegarea la peşte. La semnificaţia veche, de reînviere a naturii, când înfloresc florile, salcia şi pomii fructiferi, s-au adăugat funcţii şi semnificaţii noi, legate de cultul moşilor şi strămoşilor (pomeni, curăţirea mormintelor şi cimitirelor, înfigerea în morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor morţilor în actele de divinaţie etc).

Ramurile de salcie, simbol al fertilităţii şi vegetaţiei de primăvară, se duc la biserică pentru a fi sfinţite, se împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele, se încing cu ele peste mijloc, se păstrează pentru tratarea bolilor de-a lungul anului, se folosesc la vrăji şi descântece. Local, în ziua de Florii se scoate mărţişorul făcut cadou la 1 martie şi se agaţă într-un măceş sau într-un pom înflorit, se aerisesc hainele şi zestrea, etc.

Sărbătoarea este celebrată, cu mici diferenţieri zonale, pretutindeni în România.

Acest articol a fost publicat în Folclor, Legende calendaristice, Traditii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.