Florile şi abinele

Florile şi abinele

….Au mai făcut un sfat.

– Ce să facem, Doamne – a zis dracul – să fie frumos pe lume ?

– Mergi iarăşi şi adă-mi din pământ, că vei găsi ceva mărunţăl.

– Am găsit, numai nu ştiu pentru ce-i ?

– Adă-ncoace !

El a adus şi Dumnezeu a aruncat cu mâna pe după casă. Când s-au uitat oamenii a doua zi, tot câmpul era o mândreaţă, plin cu flori ! Acuma era aşa de vesel pe lume !

– Amu – zice Dumnezeu – să mergi că ai să găseşti ceva ca nişte grăuncioare.

El a mers ş-a adus. Dumnezeu a aruncat pe flori şi a blagoslovit de s-au făcut albine. Alergau şi bâzâiau la soare, culegând mierea de pe flori, de-ţi era mai mare dragul !

Albinele sunt tare iubite lui Dumnezeu. Câte gâjulii sunt, nici una nu este aşa curată. De la albine au avut oamenii miere, de s-au îndulcit iar noaptea nu le mai era întuneric, căci făceau din ceară lumini.

Acest articol a fost publicat în Folclor și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.