Legenda tutunului

Legenda tutunului

Tutun

Odată, un drac semăna ceva pe ogorul unui ţăran.Supărat că foloseşte pământul său, acesta îl întrebă:

– Ce semeni tu acolo, drace?

Răutăcios, dracul îi zise că nu se va afla niciodată numele buruienii pe care a cultivat-o el. Ba chiar făcură şi un rămăşag: dacă în trei zile ţăranul va afla numele plantei, ogorul va rămâne al său, iar dacă nu, tot pământul va deveni al dracului.

Ajuns acasă, omul îi povesti nevestei despre pariul cu dracul şi, de supărare, bău până se îmbătă criţă. Femeia se gândi cum poate să-şi ajute bărbatul şi imediat îi veni o idee: se dezbrăcă şi goală puşcă intră într-un butoi cu păcură; după ce îşi mânji bine trupul gol, rupse o pernă şi se tăvăli în puful alb, care se lipi de păcură, apoi fugi pe ogor, înaintea dracului. Acesta se sperie, pentru că nu mai văzuse vreodată o asemenea arătare.

Nevasta plugarului, care arăta ca o pasăre mare,neagră, cu pene albe, începu să rupă frunzele buruienii semănate de drac. Supărat, dracul o luă la goană, zicându-i:

– Uş, pasăre, pleacă de la tutunul meu! Nu mai rupe frunzele de tutun!

Aşa află femeia numele plantei pe care o semănase dracul. Fugi degrabă acasă şi îi povesti bărbatului toată tărăşenia.

În cea de-a treia zi după rămăşag, ţăranul se întâlni din nou cu dracul, care era sigur că omul niciodată nu va şti să-i spună ce a semănat el pe ogor. Plugarul îi spuse atunci că această buruiană se numeşte tutun. Dracul se făcu şi mai negru de supărare şi fu nevoit să-i lase pământul ţăranului.

De la acest plugar s-a răspândit tutunul pe faţa pământului, iar de atunci, această plantă se mai numeşte şi „buruiana dracului”.

Ea îşi merită pe deplin numele, de „buruiana dracului” pentru că tutunul este o plantă care dăunează sănătăţii. Se zice că dracul a adus-o pe pământ ca să-i ispitească pe oameni la fumat.

Acest articol a fost publicat în Folclor și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.