Paştele Blajinilor sau al Morților

Paştele Blajinilor (din prima luni de după Săptămâna Luminoasă a Paștilor) este una dintre sărbătorile precreştine, cu origini care se pierd în timp. Se spune că Blajinii sunt chiar primii oameni, moşi-strămoşii, cei care ar fi participat la facerea lumii. Se mai spune despre blajini că susţin pilonii pe care se sprijină Pământului; fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos.

Dincolo însă de legende, mai trebui spus că blajinii au fost adoptaţi de creştinism pentru calităţile lor morale: buni, blânzi, simpli şi înţelepţi.

În tradiția populară românească se spunea că în ziua de Paștele Blajinilor, Morților, Rohmanilor sau Pastele Mic, sufletele celor morți sunt eliberate și se plimbă pe pământ, în locurile dragi lor odată. Din această cauză, se obișnuiește să se gătească mâncăruri multe și gustoase, ce sunt împărțite vecinilor, sărmanilor sau oamenilor de la cimitir, astfel încât cei plecați de lângă noi să se bucure și să guste din ele. Potrivit superstiției, cine nu se conformează acestui obicei, și nu dă de pomană cu ocazia Paștelui Blajinilor, riscă să fie vizitat noaptea de către cei morți, care îi cer fără întârziere să li se dea de mâncare.

Potrivit credinței populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. Trăiesc fără femeile lor, conviețuiesc cu ele numai 30 de zile pe an în vederea procreației. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul și rugăciunile pentru cei vii. Deși sunt virtuoși, nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști. Oamenii le vestesc acestora că a venit Paștele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de oua roșii.

În aceasta zi, în Botoșani, bătrânii dădeau de-a dura oua roșii în amintirea Blajinilor, iar în Bucovina se mânca la iarbă verde, unde multe firimituri erau lăsate să cadă intenționat pe pământ, întru pomenirea celor morți. În cele mai multe locuri din țara noastră, oamenii merg în această zi la cimitir, dând de pomană ouă roșii, pască și cozonac, punând flori pe morminte.

De Pastele Blajinilor nu se pomenesc doar morții cunoscuți pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoșilor comuni: Uitații, Neștiuții, Albii.

Fiecare femeie aduce cu ea un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Aceste ștergare se dăruiesc preotului care citește pomelnicele.

În unele zone ale țării, preoții sunt chemați să săvârșească în lunea după duminica Tomei o slujba pentru sufletele celor răposați. Există credința că prin această slujbă sufletele celor trecuți în rândul celor drepți vor fi părtașe fericirii fără sfârșit.

Alte credințe despre Blajini

Exista și credința că ei provin din copii nebotezați, morți imediat după naștere.

În unele versiuni, Blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. Aceștia au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei.

În Bucovina se spune că „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos pește și trăiesc într-un pârâu; femeile și fetele lor cântă foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase”.

Există credința că Dumnezeu a creat mai întâi uriașii. Pentru că se războiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară și i-a creat pe Blajini. Aceștia fiind prea mici, au fost mutați pe lumea cealaltă și apoi l-a făcut pe om.

Blajinii sunt cunoscuți și sub numele de Rohmani. Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească și transilvană.

Acest articol a fost publicat în Legende calendaristice, Traditii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.