Tradiții de Paști în România

Un obicei care se practică numai în Bucovina în noaptea de înviere este acela ca fetele să se ducă în clopotniță și să spele limba clopotului cu apă neîncepută. Apa neîncepută înseamnă că persoana care a scos-o din fântână să nu vorbească până când va fi folosită la spălatul clopotului. Cu această apă se spală apoi fetele în zorii zilei de Paște ca să fie frumoase tot anul și să alerge feciorii la ele la fel cum clopotele bisericii atrag oamenii la masă în dimineața de Paște.

În trecut, feciorii își alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca și pedepsi toate greșelile făcute de-a lungul anului. Cei găsiți vinovați erau purtați în jurul bisericii și la fiecare latură erau loviți cu vergele de lemn la tălpi pentru a nu mai repeta greșelile în anul viitor.

În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebește prin complexitatea simbolurilor, a credinței în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor.

În zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii, se așază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în așteptarea preotului care să sfințească și să binecuvânteze bucatele din coșul pascal. Fiecare gospodar pregătește un astfel de coș acoperit cu un șervet țesut cu model specific zonei, după orânduiala strămoșilor. În coș sunt așezate, pe o farfurie: semințe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belșug), zahăr (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă și usturoi (cu rol de protecție împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se așază pască, șuncă, brânză, ouăle roșii, dar și ouăle încondeiate, bani, flori, pește afumat, sfeclă roșie cu hrean și prăjituri.

După sfințirea acestui coș pascal, ritualul de Paști se continuă în familie. În parțile Sibiului, există obiceiul ca de Paști să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agață ouă vopsite (golite de conținutul lor). Pomul poate fi așezat într-o vază frumoasă și farmecul sărbătorii sporește cu o podoabă de acest fel.

La Călărași, la slujba de înviere, credincioșii aduc în coșul pascal, pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonac și cocoși albi. Cocoșii vestesc miezul nopții: datina din străbuni spune că, atunci când cocoșii cântă, „Hristos a înviat!”, – cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoș cântă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belșug. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.

În Maramureș, zona Lăpușului, dimineața în prima zi de Paști, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni și la vecini să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruiește fiecărui urător un ou roșu. La plecare, copiii mulțumesc pentru dar și urează gospodarilor „Sărbători fericite”. La aceasta sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Argeș, printre dulciurile pregătite de Sfintele Paști se numără covrigii cu ou (numiți așa pentru că în compoziția lor se adaugă multe ouă, 10-15 ouă la 1 kg de făină). Fiecare gospodar se străduiește să pregătească o astfel de delicatesă, care este și simbolul belșugului.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paști, se practică tradiția tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primește o linguriță de paști (vin+pâine sfințite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe și mâncăruri tradiționale, după acestea se continuă masa cu friptură de miel.

În dimineața zilei de Paște, copiii se spală pe față cu apă proaspătă de la fântâna în care s-au pus un ou roșu și fire de iarbă verde.

În Țara Moților, în noaptea de Paști se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir și este păzită de feciori. Dacă nu au păzit-o bine și a fost furată, aceștia sunt pedepsiți ca a doua zi sa dea un ospăț, adică mâncăruri și băuturi din care se înfruptă atât „hoții”, cât și „păgubașii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reușit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospățul.

Pe Valea Crișului Alb, la Almaș, toată suflarea comunei se aduna în curtea bisericii. Femeile și fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare și vin în curtea bisericii unde vopsesc și „împistrițesc” (încondeiază) ouă.

Apariția iepurașului în cadrul tradițiilor de Paști se datorează păstrării ritualurilor păgâne și zeităților venerate din cele mai vechi timpuri, acest animal minunat find văzut, la fel ca și astăzi, ca un simbol al fertilității. Există o legendă veche, care spune că, într-o zi de iarnă, zeița Eostre a găsit o pasăre rănită într-o pădure. Pentru a salva pasărea, zeița a transformat-o într-o iepuroaică cu capacitatea de a depune ouă.

Acest articol a fost publicat în Legende calendaristice, Traditii și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.