Udatul fetelor în a doua zi de Paști

udatul fetelor

Udatul fetelor

„Eu sunt micul grădinar

Cu sticluța-n buzunar

Și-am venit la dumneavoastră

Să ud floarea din fereastră”

Astfel își încep udatul fetelor tinerii din Ardeal, care merg la casele unde locuiesc fete și le stropesc cu parfum. Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică și în Banat sau în Bucovina.

Obiceiul se practică în a doua zi de Paști, tinerii stropesc fetele, iar acestea la rândul lor le dau băieților de băut și le oferă daruri, căci se crede că nici unei fete nu-i va merge bine dacă nu este udată. Înainte vreme, stropitul se făcea cu apă de fântână; astăzi este datina ca fetele să fie udate cu apă de colonie sau parfum.

După urarea de „Hristos a înviat”, băiatul spune că îi e sete și scoate un ulcior cu apă pe care o toarnă pe gâtul sau pe fața fetei spunând: „Să-ți fie inima curată ca apa și ea să te ferească de orice boală”. A doua zi fetele se mândresc cu numărul de udători care le-au colindat.

Un alt obicei este ca feciorii din sat să ia cu ei o găleată cu apă și să meargă acasă la fetele nemăritate. Dacă le găsesc dormind, toarnă găleata pe ele. Se crede că fetele care sunt udate se vor mărita în curând.

Obiceiul udatului a ajuns în Transilvania prin intermediul sașilor, dar s-a răspândit pe filiera maghiară. În multe din poezioarele pe care le spun băieții, fetele sunt asemănate cu niște flori de aceea trebuie udate ca să crească mari.

Legenda udatului fetelor

Se spune că într-o zi o fată creștină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână care dorea să le cumpere și au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creștină i-a explicat celeilalte despre credința în Dumnezeu, despre binele creștin și a îndemnat-o să se creștineze.

Păgâna i-a replicat că se creștinează numai dacă îi dovedește existența lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roșu: „Atunci voi crede când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roșii”.

Minunea s-a înfăptuit și cele două fete au leșinat de emoție. Niște trecători le-au văzut și le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat de Paște.

Acest articol a fost publicat în Legende calendaristice, Traditii și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.