Arhanghelii, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (Năpustitul Arieţilor)


Ciobanii numesc sărbătoarea „Năpustitul Arieţilor” (berbecilor), întrucât e perioada în care se amestecă berbecii cu oile pentru împerechere, iar pe cei doi Sfinţi îi consideră „ocrotitori ai oilor”. În Transilvania se obişnuieşte ca în această zi să se facă turta arieţilor, arieţii fiind berbecii despărţiţide oi. Acum arieţii se amestecă din nou cu oile şi, cu acest prilej, se face o turtă de făină de cucuruz (porumb) ori de grâu, care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu faţa în sus, este semn că oilor le va merge bine când vor făta iar dacă dimpotrivă, turta va cădea cu faţa în jos, se zice că le va merge rău.

Cea mai importantă sărbătoare a începutului de „Brumar” este „Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”, din 8 noiembrie. Aceasta reprezintă adunarea Puterilor cerești, a celor făra de trup (a îngerilor), ai căror fruntași sunt Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, numiți la noi și Sfinții Voievozi. În satele româneşti, sărbătoarea ţine trei zile, de pe 8 până pe 10 noiembrie. Prima zi este „Capul Arhanghelului”, a doua – „Mijlocul” şi a treia – „Coada Arhanghelului”. Se spune că cine va lucra în acest interval va muri în chinuri grozave. Femeile împart de pomană, aprind lumânări, împlinesc rânduiala cuvenită „Moşilor de Arhangheli” dar totodată se spune că toată lumea trebuie să aprindă o lumânare în această zi, pentru a-ți fi călăuză pe lumea cealaltă.

Este perioada în care se aduc rugăciuni şi ofrande celor morţi în condiţii violente, pentru că tot acum „a fost omorâtă” şi vara. În aceste zile finii aduc daruri naşilor întrucât cele două lumânări ţinute de naşi la cununie, sunt simbolurile Arhanghelilor Mihail şi Gavril.

Arhanghelul Gavril este cunoscut drept călăuzitorul spre adevar, vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvantului dumnezeiesc, el fiind și cel care a vestit-o pe Sfânta Fecioară Maria asupra Naşterii Mântuitorului Iisus şi – împreună cu Sf. Haralambie – stăpânitor peste ciumă. În schimb, Arhanghelul Mihail este cel care veghează la căpătâiul bolnavului, iar când acesta moare, îi conduce sufletul în „Lumea Cealaltă”. Ţăranii spun că ţin sărbătoarea ca să aibă o moarte uşoară, iar drumul sufletului lor să fie cel al Raiului.

Numele arhanghelului Gavriil se traduce prin sintagma „Dumnezeu este puterea mea” sau „Apărătorul meu este Dumnezeu” şi este considerat mesagerul veştilor bune. Arhanghelul Gavriil este îngerul cu veşminte albe, care a răsturnat piatra de pe uşa Sfântului Mormânt, fiind martor al Învierii Domnului. De aceea, Arhanghelul Gavriil este zugrăvit în icoane ca purtător al unui semn divin – crinul alb.

Arhanghelul Mihail este văzut drept un sfânt războinic, aflat încă de la începuturi în luptă cu necuratul, adică din ziua în care unii îngeri au căzut din rai şi, pe loc, s-au transformat în diavoli. Lupta lui va dăinui pânăla sfârşitul lumii, când va suna din trâmbiţă iar morţii vor ieşi din morminte. Până atunci, are grijă ca diavolii să nu fure sufletul omului, atunci când îi iese din trup, şi tot el este responsabil să păzească Luna şi Soarele, în caz de eclipsă. Se spune că Sfântul Mihail stă în ceruri numai de Vinerea Mare şi de Paşte, restul anului fiind mai tot timpul plecat cu treburi pe pământ.

Arhanghelul Mihail, după încercarea la care au fost supuşi toţi îngerii înainte de Facerea Lumii, a rămas credincios lui Dumnezeu, fiind rânduit căpetenie peste oştile cereşti. În ebraică, numele lui înseamnă „Cine este ca Dumnezeu” sau „Puterea lui Dumnezeu”. Sf. Mihail apare în iconografie cu uniformă de soldat, ţinând în mână sabia de foc cu care apără legea lui Dumnezeu şi biruie puterea răului.

În Transilvania i se spune „Sânmihai” şi se vorbeşte că a fost un om ca toţi oamenii, că s-a îndrăgostit de o fată frumoasă pe nume „Stăncuţa”, iar aceasta, după ce a luat-o de nevastă, s-a transformat într-o femeie rea, care i-a făcut viaţa amară. Pentru că Mihail a dat dovadă de multă răbdare şi înţelepciune, Dumnezeu l-a făcut sfânt. Oamenii ştiu că începând cu ziua lui, Sfântul Mihail începe să slobozească gerul şi zăpezile puţin câte puţin, cu toate că nevastă-sa ar vrea ca iarna să vină dintr-o dată, iar oamenii, nepregătiţi, să îngheţe de frig. În unele zone, acestei sărbători i se spune „Vara Arhanghelilor”, pentru că mai mereu aduce zile însorite. Ţăranii îşi iau astfel rămas bun de la anotimpul călduros şi capătă nădejde pentru ieşirea cu bine din iarnă.

Acest articol a fost publicat în Folclor, Legende calendaristice, Traditii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.