Lunea albă, Legarea grânelor și Tărbacul Câinilor

lunea-alba

Creştin ortodocşii păşesc astăzi în Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei, interval-hotar către Postul Mare. Este perioada în care este încă permis consumul de ouă, lapte, brânză, peşte, când „se aşază fruptul alb” după ce, ieri a fost duminica lăsatului sec de carne. În această săptămână nu se mai fac nunţi, nici petreceri. Este o săptămână pregătitoare pentru Postul Mare şi aminteşte de perioada petrecerii primilor oameni – Adam şi Eva – în grădina Raiului. De altfel, această săptămână se încheie cu Duminica izgonirii protopărinţilor noştri din Eden, ca urmare a neascultării lor, a încălcării postului rânduit de Dumnezeu, de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Astăzi e ziua incantaţiilor şi a gesturilor magice de legare a păsărilor cerului pentru a nu strica holdele. Toate resturile rămase de la ultima masă de dinaintea „Lăsatului Sec de carne” au fost păstrate spre a fi aruncate în „Lunea Albă” cât mai sus, către răsărit, rostind:

„Păsările cerului, eu vă dau hrană de la masa mea spre a fi îndestulate şi de la holdele mele oprite!”.

Se numeşte „Legarea grânelor” şi este un ritual străvechi celebrat pentru ca păsările să nu distrugă recoltele. La începutul secolului al XX-lea, Simion Florea Marian consemna un alt obicei potrivit căruia femeile ieşeau seara în curte cu diferite grăunţe în gură, pe care le scuipau cu ochii închişi, spunând:

„Cum nu văd eu acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”.

Zilei de azi i se mai spune şi „Lunea Burdufului”, pentru că acum se isprăveşte burduful cu brânză. În vechime, la această dată aveau loc bătăi rituale spre a stimula fertilitatea amorţită în timpul iernii. „Lunea Burdufului” era ziua în care ţăranii tăiau burdufurile golite şi le dădeau unor tineri mascaţi să-i lovească pe holtei şi pe femeile sterpe. Nu scăpau de „bătaie” nici câinii, pentru că tot astăzi are loc „Tărbacul Câinilor”, „Goana Câinilor” sau „Jujeul”. Însă, de data aceasta, aveam de-a face cu o practică magică surprinzător de violentă, prin care se alungă simbolic iarna patronată de lupi, pentru a face loc verii patronate de cal, animal solar ce însoţeşte divinităţile din calendarul de vară al românilor.

Acest articol a fost publicat în Legende calendaristice, Traditii și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.